Hi, frunza vesteda-n gradina!
Zice lumea ca-s batrina, ma!
Hai, da mi tinara ursita,
Cat mai pot juca batuta,
Si hora din Pojorita, mai!
Asta-i hora mare, leac la suparare,
Cat am fost fatuca, o jucam cu toti pe lunca.
C-asta-i hora veche, joc fara pereche,
Hora-i din strabuni, pentru tineri si batrini, mai.
Hai cu tatii leganatu, tamdiridiridida,
C-asa-i jocu-adevaratu, tamdiridiridida.
Si joc si mult, si joc si bine!
Ca parca am scantei in mine, mai.
Da haida roata la pirau,
Tot o fata si-un flacau,
Da unde-s ele, hop si eu, ma!
Ia poftiti cumatrii, in pas di pe fepte,
Cu toti mosnegeii, si joaca-n rind cu flacaii,
Poarta straie-alese, cinste cui le tese,
Si-n obraji bujorii, ca li drag plaiu cu flori, mai.
Haide bade sus opinca, tamdiridiridida,
Ca joci cu lele Domnica, tamdiridiridida.
Badea-nvirte horile, ma!
Hai, te petrec sudorile!
Si cind striga si cind joaca,
Cu mandra care ii draga,
Arde iarba pe talaca, ma!
C-asa-i hora mare, lasata sub soare,
O pastram in satu, cum ne-o fost pe lume datu.
O cinstim cu tatii, mosii si nepotii,
Tineri si batrini, da haidati oameni dragi si buni.
C-asta-i hora batrineasca, tamdiridiridida,
Cine-o joaca sa traiasca, tamdiridiridida,
Hai, si-as trai cu horile, tamdiridiridida,
Ca iarba cu florile, mai, tamdiridiridida.
