Mănăstirea Suceviţa este situată pe valea raului Suceviţa şi este atestată documentar la 1586 ca rezultat al
iniţiativei mitropolitului Gheorghe Movilă. Monumentul este in realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Romaneşti, sec. XVI-XVII).
Construit in stilul arhitecturii moldoveneşti - imbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit in epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul inchis.
Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stalpi legaţi prin arcuri in acoladă) plasaţi mai tarziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Romanească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri inalte (6 m) şi groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află incăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.
