Se tânguieste vântul prin cotloane
Adoarme-acum, ca un copil cu toane,
Acum porneste iar, plin de mânie.
Eu stau la foc, trudit de insomnie,
Ascult cum bate ploaia în obloane,
Visez... si-n vis ma cheama dragi icoane
Din tara doinei, dulce Românie.
Vad copilasi pe ulitele ninse.
Umblând cu steaua si cu Mos Ajunul
Si-aud departe-un cor de glasuri stinse.
As vrea s-alerg spre el, sa-i strâng în brata,
Sa-i daruiesc... dar nu mai e nici unul
Si lacrimile îmi aluneca pe fata.