Sfânta Maica lui Iisus
Rătăceşte-n jos şi-n sus,
Cată loc să odihnească
Şi pe Fiul Sfânt să-L nască.
Prin livezi înrourate,
Pe sub pomi cu crengi plecate,
La un plop cu frunza deasă,
Jos pe pajişte se lasă.
Plopu’ frunza-şi clătina,
Maica loc nu-şi mai afla,
Supărată-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:.
-’’Alelei, plop nendurat,
Să fii de azi blestemat!,
Blestemat să fii de mine,
Şi de Fiul care vine.
Bată vântu’-ncet sau tare,
Frunza ta să n-aibă stare!,
Frunza ta să nu stea-n loc,
Bată-se mereu pe loc!.
Primăvara să-nfloreşti,
Flori vânăte, mohorâte!’’,
La umbră de tisă verde,
Maica Sfântă poposeşte.
Tisa verde, dac-o vede,
Deasă umbră slobozeşte,
Deasă umbră pe pământ,
Că se naşte Fiul Sfânt!.
Bucuroasă-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:*
-’’ Binecuvântată fii,
Şi umbra-n veci să ţi-o ţii!,
Verde fie ramul tău,
Că-L primeşti pe Fiul meu!’’.
Sfânta Maica lui Iisus
Rătăceşte-n jos şi-n sus,
Cată loc să odihnească
Şi pe Fiul Sfânt să-L nască.
La o casă poposeşte
Şi din gură-aşa grăieşte:*
-’’Bună seara, Moş Crăciun,
Rogu-te, fii blând şi bun,
Lasă-mă în casa ta,
Să îL nasc pe Mesia!’’.
Dar Crăciun nu se-ndura,
Căci suflet bun el n-avea,
-’’Du-te-n grajdul cailor,
Sau în damul boilor!’’.
La grajdul de cai soseşte,
Maica-n iesle poposeşte,
Caii rod, fac zgomot mare,
Şi Maica odihnă n-are.
Supărată-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:,
-’’Fir-aţi, cailor, să fiţi,
Şi de mine osândiţi!.
Osândiţi să fiţi de mine,
Şi de Fiul care vine!,
Zi şi noapte să mâncaţi,
Rar să vă mai săturaţi!.
Mersul fugă să vă fie,
De acum până-n vecie!’’,
La grajdul de boi soseşte,
Maica Sfântă poposeşte.
Boii... blând la ea priveau,
Şi suflând o încălzeau,
Bucuroasă-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:.
-’’Boilenilor iubiţi,
Binecuvântaţi să fiţi!,
Şi de Domnul, şi de mine,
Şi de Fiul care vine!.
La umblat, s-aveţi pas lin,
La mâncare, saţ deplin!,
Câte-un ceas voi să mâncaţi,
Şi-apoi să vă săturaţi!’’.
Pe la cântători, târziu,
Maica Sfântă naşte-un Fiu,
Şi cum naşte Maica Sfântă,
Îngerii din cer Îi cântă!.
Cu crenguţe de măslin,
Şi cu fir de trandafir,
Nu trecu mult şi-au venit,
Trei crai de la Răsărit.
În Ierusalim intrară,
Tot oraşul colindară,
Şi-ntrebară-n lung şi-n lat:
-‘’Unde-i Marele Împărat?*
Cel întâi Unul Născut,
Steaua Lui noi am văzut!*
Şi-am venit din depărtare,
Să-I aducem închinare!’’.
Dar Irod, domn-împărat,
Auzind, s-a tulburat,
A chemat pe toţi mai-marii,
Arhiereii, cărturarii.
-’’Ştiţi... profeţii unde-au spus,
Că va fi născut Iisus?’’,
Ei au spus: ’’În Bethlehem!’’,
După cum noi scris vedem.
-’’Va veni cândva Păstorul,
Şi va mântui poporul’’,
Dar Irod, domn-împărat,
Auzind, s-a tulburat.
Pe ostaşi i-a adunat,
Şi apoi i-a îndrumat:,
-’’Mergeţi repede-n Cetate,
Casele la rând luaţi,
Şi toţi pruncii să-i tăiaţi.
De la 2-3 ani în jos,
Doar veţi da şi de Hristos!’’,
Să vezi ieşite din minte,
Mamele nenorocite.
Când vedeau, ucişi pe uliţi,
Pruncii lor trecuţi prin suliţi,
Pe Iisus nu L-au aflat,
Duhul Sfânt L-a apărat.
Colo-n ieslea boilor,
Maica, bujoraş la faţă,
Îşi ridică Fiu’-n braţe,
Îl dezmiardă şi-L alintă,
Şi din glas ea îi cuvântă:.
-’’Mila Ta, Doamne, să fie,
Cu dar şi cu bucurie!’’,
Magii vin şi I se-nchină,
Cu aur, tămâie, smirnă.
Blânzi păstori I-aduc şi ei,
Laude şi mieluşei,
Tot omul azi să se-nchine,
Fiul Sfânt care vine!.
Împăratul Cerului,
Stăpânul Pământului!,
Şi de-acum până-n vecie,
Mila Domnului să fie!.
Pe toţi să ne mântuiască,
Raiul să ni-l dăruiască!.